Dracusor

Un dracusor micut negru de tus,
Setat pe ghidusii si nebunie,
Mi-a dat ieri  foc la preferata palarie
Turbat de o manie ranchinoasa
Am stabilit sa-l scot din asta casa
Si asa facui cu toate ca era
O nebunie vinovata si placea
Acum imi pare rau si l-as chema
Dar am aflat ca azi pe la amiaza
S-a stabilit la un vecin in gazda
Si inapoi nu vrea cu nici un chip sa vie
Da e curata nebunie
Si totusi inapoi el de ar vrea
Sa se intoarca jura ca mi-ar placea
Sa-l ademenesc oare  cu vreo hartie?
Un miez de nuca sau vreo papadie?
Am luat chiar azi din piata o gutuie
Am sa incerc sa il atrag cu ea
Si dracusorul inapoi sa vie caci era el

Uitare

Mister de negru negura si rece,
Amarul fin,durere tainuita,
Se-ascunde-n inima si nepoftita
Preia controlul mintii si transcede.
Spre-un univers ce numai ea il vede.
Durere rece si apasatoare
Pe zi ce trece devii nepasatoare
Ochii de plumb se-nchid acum cu greu
Si -i negru si pustiu sufletul meu
Ochii incercaniti sa planaga s-au oprit
Si lacrimi sa se nasca au de unde
Catifelate pline de durere marsaluiesc obrazul
Se pierd adanc in unde
De sila si dispret si razbunare .
Durere rece-a mintii nascuta din uitare

Nu

De voi cadea,
Nu!N-o sa-mi fie teama!
Haina e viata si totusi mi-o port,
Destinu-mi debil nu-mi aduce faima...
Salbatec e jocul pe care-l suport.
De ce?De ce sa tac si sa fiu mut?
S-ascund durerea care ma doboara?
Ba ma revolt!Tacerea ma omoara!
Sa tip as vrea, sa spun ca nu mai pot!

Durerea trece.De jos ma ridic,

Gandindu-ma la crunta-mi razbunare.

Adun farami de suflet fierte intr-o mare...

Uitate ganduri bune de nimic.

Delir

Delir

Deschid ochii tristi.Imi caut umbra pribeaga!

Te strig!Aripa mi-e rupta cazuta-n namol,

Sunt aici captiv!

Te rog ajuta-ma sa zbor!

Amestec de tina si sange,

Si ploaie ce curge mereu,

Si vant ce inima-mi frange...
Si nu mai e nimeni.Doar eu

Draconice zbiarate ma striga pe nume

Si ploaia turbata ma frange, dar eu,
Cu aripa-n tina, cu gandul la tine

Zac in pustiu si e frig si mi-e greu.

As vrea sa-mi iau zborul...
Sa pot lasa-n urma acest mare hau,
Sa uit ce-i fiorul acestei pierzanii,
Sa zbor printre nori,sa uit ca mi-e greu.

Transcendenta

 Transcendenta

Privirea-mi ratacita cauta zarea...
Vreau sa pipai focul si sa miros marea.
Vreau sa inchid ochii si sa vad pamantul,
Vreau sa-mi deschid pumnul,sa pot prinde vantul.

Asa imi fac veacul.Prin haos.
Mereu sunt trist si stingher,
Te caut orbeste-n lumina,
Dar pana in noapte tu pieri.
Mi-aprind stele mii sa te caut.
Din luna corabie-mi fac,
Cu salul noptii-mi acopar amarul,
Asa-mi petrec timpul,
Te caut de-un veac.

Amnezia unui anonim

Ce poate fi mai trist decat sa te lupti cu propriile himere?Ce poate fi mai urat decat sa te trezesti intr-o buna zi si sa nu stii cine esti?Nimic nu se compara cu acea stare de confuzie care te adanceste in necunoscut, te face sa fii nemultumit de sine, si iti face viata un cosmar.
Asa se simtea acel om  care nu reusea sa dea contur existentei lui.O lumina orbitoare ii inunda ochii si ii accentua  acea stare de disconfort.Putin cate putin, omul se destepta din agonie abandonand razboiul launtric al subconstientului si incepea sa reactioneze la stimulii exteriori. Dupa o operatie la cap care parea sa dea rezultate, omul se trezi. Totul ii parea  strain, rece, ostil.Privea in neant ca si cum ar fi urmarit vreo reprezentatie  demna de laude a vreunui  actor sau poate ca si cum el ar fi fost capabil sa vada ceva ce restul lumii nu era in stare.Se temea de ce urma sa se intample, si prefera sa se abandoneze intr-o lume himerica. Scartaitul unei usi paru sa-l readuca printre noi.Un om ce parea sa fie doctor se apropie de dansul cu o privire blanda,o atitudine calma si intelegatoare.Bolnavul nici nu-l lasa pe medic sa se apropie ca si incepu:"Ce caut aici? Cine sunt?"

Amnezia unui anonim

Era intr-o duminica seara cand s-a intamplat totul .Ploua. Poate pentru prima data in acea vara era o astfel de ploaie naravasa .Un om destul de bine facut iesea dintr-un bar si se indrepta spre casa, cand la  o intersectie, intr-un moment de neatentie, se trezi lovit de o masina .Tipic vremurilor noastre faptasul a avut bunul simt sa informeze serviciul medical de urgenta insa stiindu-se vinovat a parasit locul accidentului.Se mai auzea latratul vreunui caine vagabond in departare si ploaia curgea fara mila peste bietul om. Delirul si o stare de amorteala pareau sa-l cuprinda.Mintea lui era acum un mare haos in care se amestecau o mie si una de amintiri, o mie si una de idei, si imagini care ii treceau ca niste fulgere prin minte.Privelistea era ce-i drept nu una tocmai incantatoare.Deodata  lua nastere o mare agitatie in jurul cetateanului care zacea pe asfalt.Cine este aceasta persoana? Cine este faptasul? Cat de grava este starea pacientului? si multe alte intrebari pe care echipajul ambulantei trimise la fata locului le punea.Trupul inconstient a fost ridicat in mai putin de un sfert de ora si transportat la cel mai apropiat spital. In mintea bolnavului se dadea acum o lupta intre omul care ar fi trebuit el sa fie si omul care era el de fapt.Mustrari peste mustrari sentimente de parere de rau, mila ,ura ,toate  unite il purtau pe bietul om intr-un univers ce nu avea margini, era necunoscut,primejdios si nesigur.Totul se indrepta spre o lupta in care nu se stia invingatorul dar nici invinsul,totul era abstract , sumbru,oarecum instabil si ireal.