Ce poate fi mai trist decat sa te lupti cu propriile himere?Ce poate fi mai urat decat sa te trezesti intr-o buna zi si sa nu stii cine esti?Nimic nu se compara cu acea stare de confuzie care te adanceste in necunoscut, te face sa fii nemultumit de sine, si iti face viata un cosmar.
Asa se simtea acel om care nu reusea sa dea contur existentei lui.O lumina orbitoare ii inunda ochii si ii accentua acea stare de disconfort.Putin cate putin, omul se destepta din agonie abandonand razboiul launtric al subconstientului si incepea sa reactioneze la stimulii exteriori. Dupa o operatie la cap care parea sa dea rezultate, omul se trezi. Totul ii parea strain, rece, ostil.Privea in neant ca si cum ar fi urmarit vreo reprezentatie demna de laude a vreunui actor sau poate ca si cum el ar fi fost capabil sa vada ceva ce restul lumii nu era in stare.Se temea de ce urma sa se intample, si prefera sa se abandoneze intr-o lume himerica. Scartaitul unei usi paru sa-l readuca printre noi.Un om ce parea sa fie doctor se apropie de dansul cu o privire blanda,o atitudine calma si intelegatoare.Bolnavul nici nu-l lasa pe medic sa se apropie ca si incepu:"Ce caut aici? Cine sunt?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu