Amnezia unui anonim

Era intr-o duminica seara cand s-a intamplat totul .Ploua. Poate pentru prima data in acea vara era o astfel de ploaie naravasa .Un om destul de bine facut iesea dintr-un bar si se indrepta spre casa, cand la  o intersectie, intr-un moment de neatentie, se trezi lovit de o masina .Tipic vremurilor noastre faptasul a avut bunul simt sa informeze serviciul medical de urgenta insa stiindu-se vinovat a parasit locul accidentului.Se mai auzea latratul vreunui caine vagabond in departare si ploaia curgea fara mila peste bietul om. Delirul si o stare de amorteala pareau sa-l cuprinda.Mintea lui era acum un mare haos in care se amestecau o mie si una de amintiri, o mie si una de idei, si imagini care ii treceau ca niste fulgere prin minte.Privelistea era ce-i drept nu una tocmai incantatoare.Deodata  lua nastere o mare agitatie in jurul cetateanului care zacea pe asfalt.Cine este aceasta persoana? Cine este faptasul? Cat de grava este starea pacientului? si multe alte intrebari pe care echipajul ambulantei trimise la fata locului le punea.Trupul inconstient a fost ridicat in mai putin de un sfert de ora si transportat la cel mai apropiat spital. In mintea bolnavului se dadea acum o lupta intre omul care ar fi trebuit el sa fie si omul care era el de fapt.Mustrari peste mustrari sentimente de parere de rau, mila ,ura ,toate  unite il purtau pe bietul om intr-un univers ce nu avea margini, era necunoscut,primejdios si nesigur.Totul se indrepta spre o lupta in care nu se stia invingatorul dar nici invinsul,totul era abstract , sumbru,oarecum instabil si ireal.