Amnezia unui anonim

Ce poate fi mai trist decat sa te lupti cu propriile himere?Ce poate fi mai urat decat sa te trezesti intr-o buna zi si sa nu stii cine esti?Nimic nu se compara cu acea stare de confuzie care te adanceste in necunoscut, te face sa fii nemultumit de sine, si iti face viata un cosmar.
Asa se simtea acel om  care nu reusea sa dea contur existentei lui.O lumina orbitoare ii inunda ochii si ii accentua  acea stare de disconfort.Putin cate putin, omul se destepta din agonie abandonand razboiul launtric al subconstientului si incepea sa reactioneze la stimulii exteriori. Dupa o operatie la cap care parea sa dea rezultate, omul se trezi. Totul ii parea  strain, rece, ostil.Privea in neant ca si cum ar fi urmarit vreo reprezentatie  demna de laude a vreunui  actor sau poate ca si cum el ar fi fost capabil sa vada ceva ce restul lumii nu era in stare.Se temea de ce urma sa se intample, si prefera sa se abandoneze intr-o lume himerica. Scartaitul unei usi paru sa-l readuca printre noi.Un om ce parea sa fie doctor se apropie de dansul cu o privire blanda,o atitudine calma si intelegatoare.Bolnavul nici nu-l lasa pe medic sa se apropie ca si incepu:"Ce caut aici? Cine sunt?"

Amnezia unui anonim

Era intr-o duminica seara cand s-a intamplat totul .Ploua. Poate pentru prima data in acea vara era o astfel de ploaie naravasa .Un om destul de bine facut iesea dintr-un bar si se indrepta spre casa, cand la  o intersectie, intr-un moment de neatentie, se trezi lovit de o masina .Tipic vremurilor noastre faptasul a avut bunul simt sa informeze serviciul medical de urgenta insa stiindu-se vinovat a parasit locul accidentului.Se mai auzea latratul vreunui caine vagabond in departare si ploaia curgea fara mila peste bietul om. Delirul si o stare de amorteala pareau sa-l cuprinda.Mintea lui era acum un mare haos in care se amestecau o mie si una de amintiri, o mie si una de idei, si imagini care ii treceau ca niste fulgere prin minte.Privelistea era ce-i drept nu una tocmai incantatoare.Deodata  lua nastere o mare agitatie in jurul cetateanului care zacea pe asfalt.Cine este aceasta persoana? Cine este faptasul? Cat de grava este starea pacientului? si multe alte intrebari pe care echipajul ambulantei trimise la fata locului le punea.Trupul inconstient a fost ridicat in mai putin de un sfert de ora si transportat la cel mai apropiat spital. In mintea bolnavului se dadea acum o lupta intre omul care ar fi trebuit el sa fie si omul care era el de fapt.Mustrari peste mustrari sentimente de parere de rau, mila ,ura ,toate  unite il purtau pe bietul om intr-un univers ce nu avea margini, era necunoscut,primejdios si nesigur.Totul se indrepta spre o lupta in care nu se stia invingatorul dar nici invinsul,totul era abstract , sumbru,oarecum instabil si ireal.